Tocmai am terminat de vizionat un documentar realizat de Arhiva Naţională de Film despre Mişcarea Legionară fondată de Corneliu Zelea Codreanu.
Înainte ca apărătorii "discriminaţilor" să sară cu gura şi să vocifereze cum că un jurnalist se ocupă cu "fapte de natură rasistă, discriminantă", aş dori să vorbesc, prin intermediul acestui articol de opinie, despre valorile fundamentale ale neamului românesc.
Îmi iubesc ţara, îmi iubesc poporul şi susţin, clar şi răspicat, că niciodată nu voi părăsi această ţară, nici fizic şi nici spiritual, deoarece, în opinia mea, o mândrie mai profundă, mai complexă, mai mistică şi mai adevărată decât mândria naţională nu există.
Sunt român, îmi iubesc ţara şi iubesc valorile româneşti, autentice!
Tocmai de aceea nu voi fi niciodată alături de cei care, sub pretextul toleranţei, facilitează infracţionalitatea, anti-românismul şi tupeul specific unor "naţionalităţi conlocuitoare".
După cum am mai specificat într-un alt articol de pe acest blog, nu consider că este nimic greşit în a fi român, în a-ţi iubi patria şi în a arbora însemnele naţionale româneşti, iar dacă cineva consideră acest lucru ca fiind greşit, atunci el însuşi este anti-român şi nu are ce căuta în această ţară iubită de Dumnezeu şi de arhangheli.
Dar, până la urmă, în ce constă românismul, care încă mai este viu, în ciuda a două mii de ani de represalii anti-româneşti, în ciuda a trei regimuri total anti-româneşti(Carol II, Antonescu, comunist) şi în ciuda acestor manevre de înlăturare a valorilor româneşti din propaganda înfăptuită de mass media?
Deci, ce este românismul şi care sunt valorile sale?
În primul rând, dragostea de ţară nu se contestă, ea se afirmă, dacă este să-l parafrazez pe Dr. Ioan Raţiu. În al doilea rând, dragostea de ţară ar trebui să fie omniprezentă şi mereu imuabilă la toţi componenţii poporului român, din ţară şi din diaspora, pentru că doar glia strămoşească ne oferă nouă oxigenul necesar pentru a trăi, apa bună de băut, pe care o putem sorbi GRATUIT din izvoarele munţilor Carpaţi şi pâinea noastră cea de toate zilele, fără de care viaţa noastră ar suferi masiv.
Glia strămoşească reprezintă cea mai de preţ avuţie a unui popor.
Veţi spune că fac propagandă pentru o bucată de pâmănt şi aveţi dreptate, căci ce este omul fără pământ, în condiţiile în care din pământ a ieşit şi în pământ se întoarce.
Noi toţi ne-am născut din pământul ROMÂNIEI, iar dragostea faţă de pământul nostru ar trebui să fie un adevăr general valabil.
În al treilea rând, consider că o altă dovadă de românism ar fi dragostea faţă de valorile culturale româneşti, FAŢĂ DE ADEVĂRATELE VALORI CULTURALE ROMÂNEŞTI, nu faţă de unii care pozează în valori, dar n-au nimic în comun nici cu cultura, dar nici cu România.
Vorbesc aici despre toţi scriitorii români(Creangă, Slavici, Caragiale, Gr. Ureche, Eminescu, Sadoveanu, Coşbuc, Goga) care, prin intermediul muncii lor ne-au oferit nouă o literatură, o limbă şi o istorie pe care niciun regim şi niciun război nu le va distruge. Vorbesc despre savanţii români(Coandă, Vlaicu, Vuia, Antipa) fără de care, lumea ştiinţifică şi medicală ar fi fost mult mai săracă. Vorbesc despre pictori, sculptori, muzicieni români(Brâncuşi, Enescu, Porumbescu, Grigorescu) care, prin intermediul muncii lor, au adus României faimă şi o latură frumoasă.
Acestea sunt valorile pe care ar trebui să le promovăm şi să le luăm în considerare, oameni ai muncii care cu sudoarea feţei lor au clădit ceea ce se cheamă ROMÂNIA.
Pe de altă parte, nu trebuie să uităm despre duhovnicii noştri, de la Andrei Şaguna, la Ilie Cleopa sau Arsenie Boca, pentru că ei, alături de contemporanii noştri, Rafael Noica, regretatul Arsenie Papacioc, precum şi mulţi, mulţi alţii ca ei, au pus umărul la clădirea României creştin-ortodoxe, în veacul veacului.
Acestea sunt valorile adevărate ale poporului român, iar presa contemporană vorbeşte doar despre non-valori, sau despre...sportivi!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!
